Stă cerul răstignit în stele
Şi-şi scurge bezna printre ploi.
Pluteşte fumul din ţigară,
Pluteşte patima în noi.
Suntem tiranii fiinţei proprii
Şi sclavii propriei simţiri,
Proprietari de ochii lumii
Şi chiriaşi când ne-amintim.
Te-am ascultat şoptind în tihnă,
Mai pătimaş şi mai senin.
O floare ce a îndurat toti spinii,
Şi-a înflorit acum în stânci.
Stă luna-n noaptea ei nefastă,
Stai tu în pragul meu zâmbind.
Stăm noi în zori de dimineaţă,
Stau stele-n palmă şi se sting.
Praf de stele de Paul V. Black este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 Ne-adaptată .
