Nu-mi da tu soare primăvară,
Nici glasul tău din dimineţi,
Nu vreau nici beznă, nici lumină
Nu-ţi cer nici verde, nici roşcat
Ridică-n cerurile tale...
Ridică-mi dincolo de ploi,
Să zburde liber între stele,
Un suflet ce-l ştiam doar noi
Eu simt cum numai pot să-l ţiu,
Astăzi mă pierde prin frânturi,
Zadarnic îl mai strigă acum,
Am inima-n crepuscul
N-ai tu atâta vlagă-n spirit,
Să-mi dai, câtă îmi cere suflul,
Să-mi poarte palmele din nou,
O lume ce-o putem doar noi
Ce gol îmi este braţul,
Şi goală mi-e purtarea,
Ce corp în doi odată,
Şi s-a împărţit la doi
Doar bolta mă-nţelege,
Amurgul ei, amor pribeag,
Şi suntem singuri amândoi,
Şi ne alină norii...
This work by Paul V. Black is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Romania License
