De Paul V. Black
Îmi e frică sa privesc in ochi
Negrul desparţit de prunc la licitaţie.
Îmi e frica sa privesc in ochi
Copilul ce a stat neclintit
În preludiul gropilor la comun
Îmi e frică sa privesc in ochi
Tatăl, strigoi zărindu-şi printre gratii şi fum
Un fiu gazat sau scrum.
Îmi e frică să privesc in ochi
Un general infrînt
În baraci varsînd o stică cu vin
Pentru soldaţii-i aşternuţi pe pămînt.
Îmi e frică sa privesc in ochi,
Un înger maltratat,
Un viitor retezat,
Un concept matern uitat,
Un cămin neaflat,
O tragedie vie,
Blestemată fie-vei cruda ironie !!!
Îmi e frică sa privesc in ochi
Un Dumnezeu creştin,
Uitat şi ucis de patimi şi chin,
Doar un batrîn orb pe cerul ostil.
Şi totuşi o fac.
Şi totuşi doare.
Şi totuşi mă ridic straîngaînd din dinţi.
Şi totuşi toate se refugiează în mine.
Şi mi-e frică să-mi disec inima,
Să-mi simtă Terra ploaia,
Aş omorî o lume,
Aş omorî si Gaia.
Şi acum,
Te privesc in ochi pe tine cititorule
Şi te intreb: " Ţie îţi e frică să mă priveşti in ochi,
Un suflet rătăcit printre frunzele din plopi,
Dispreţuit de-o specie,
Ce a invăţat a plînge
O lacrima pentru o lume
Îmbaiată în sînge?”
Oratorul by Paul V. Black is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.
