de Paul V. Black
Sunt Dumnezeul propriului meu univers, absolutul microcosmosului meu, sunt Alpha si Omega a tot ceea ce insemn cu adevarat,din momentul capatarii constiintei, sunt un Dumnezeu individual dintr-un Dumnezeu colectiv, o constiintza individuala dintr-o constiintza colectiva a absolutului. Sunt suveranul absolut al universului meu interior, reprezentand cosmogonia proprie, creatorul si anticreatia ego-urilor, principiilor si scopurilor personale.
Dar sunt doar un sculptor al reflexiei mele in ceilaltzi , modeland eurile mele derivate din perspectiva din care este privit eul meu exterior, deci eu sunt constiinta colectiva a tuturor eurilor , derivate din absolutul a ceea ce sunt, din "eu", fiind tot o parte din mine, intiparita in viziunea altora, fiind cel ce are puterea de decizie a tuturor eurilor.
Deci eu sunt constiinta colectiva a tuturor eurilor mele, absolutul propriei existentze, atat fizic, spiritual cat si mental, simultan dependent de absolutul microcosmosului meu complet, deci eu sunt Dumnezeul absolutului meu si totodata eul unui eu colectiv, o constiinta individuala din constiinta colectiva a macrocosmosului.
Suntem stapani absoluti ai propriei existente in ceea ce priveste deciziile luate, caci deciziile pot crea posibilitati pentru o alta gama de decizii, desi suntem influentati de deciziile altora, suntem stapini absoluti ai propriei existente caci putem lua decizia de a scapa de influenta lor, decizie ce ar crea noi imprejurari si posibilitati de decizie,cee ce inseamna ca depinde de decizia noastra daca alegem sa ne creem noi oportunitati sau ne lasam condusi.
Nu suntem capabili sa ne alegem aspectul fizic primar(cu care ne nastem), cum am precizat mai sus, suntem Dumnezei absoluti a tot ceea ce inseamnam, din momentul in care capatam constiintza, dar asta nu inseamna ca nu putem putem face aspectul fizic primar un simbol a ceea ce dorim in ochii altora.
Nu exista accidente, exista doar decizia de a fi acolo, cauza si efectul, repercursiunea prezentei in locul respectiv sau in situatia respectiva. Trebuie sa fim responsabili pentru deciziile luate, şi totuşi nici o decizie nu e definitivă caci în fiecare moment decidem.
Timpul este prezent. Prezentul este infinit. Trecutul este prezentul depasit de prezentul actual, iar viitorul cumulul de posibilitati ce raman doar posibilitati pana in desfasurarea liniara a prezentului ce o numim timp. Asfelt noi existam numai in prezent, iar constientizarea ascestui fapt printre multe alte variabile, inseamna si lupta apriga cu orgoliul individului, asupra ideii de definitiv, a unei decizii sau situatii definitive, a unei posibilitati absolute, imposibil de impiedicat in microcosmosul nostru. Refuzul diversitatii si a unui cumul de posibilitati de alegere in schimbul unei singure viziuni inchise duce la repetarea trecutului, sau la un viitor previzibil, caci noi il alegem, ori in alte cazuri la desconsiderarea individului fata de sine, caci se crede nedemn sau incapabil de un altfel de viitor, refuza sa vada posibilitatile celelalte si se inchide in conditia actuala, mai confortabila ca trecutul si mai putzin dureroasa decat posibilitatile pe care le vede in viitor. Refuzand sa riste o alta posibilitate din frica de necunoscut, frica de a nu fi un alt drum spre trecut sau o alta masca a uneia din posibilitatile nevaforabile pe care le vede. Curaj, viata nu se schimba de la sine in bine pentru noi, trebuie sa profitam de posibilitatile care ni se ofera si sa riscam pentru in viitor mai satisfacator. Se poate si mai bine, decat ne-am obisnuit sa credem.
Dar sunt doar un sculptor al reflexiei mele in ceilaltzi , modeland eurile mele derivate din perspectiva din care este privit eul meu exterior, deci eu sunt constiinta colectiva a tuturor eurilor , derivate din absolutul a ceea ce sunt, din "eu", fiind tot o parte din mine, intiparita in viziunea altora, fiind cel ce are puterea de decizie a tuturor eurilor.
Deci eu sunt constiinta colectiva a tuturor eurilor mele, absolutul propriei existentze, atat fizic, spiritual cat si mental, simultan dependent de absolutul microcosmosului meu complet, deci eu sunt Dumnezeul absolutului meu si totodata eul unui eu colectiv, o constiinta individuala din constiinta colectiva a macrocosmosului.
Suntem stapani absoluti ai propriei existente in ceea ce priveste deciziile luate, caci deciziile pot crea posibilitati pentru o alta gama de decizii, desi suntem influentati de deciziile altora, suntem stapini absoluti ai propriei existente caci putem lua decizia de a scapa de influenta lor, decizie ce ar crea noi imprejurari si posibilitati de decizie,cee ce inseamna ca depinde de decizia noastra daca alegem sa ne creem noi oportunitati sau ne lasam condusi.
Nu suntem capabili sa ne alegem aspectul fizic primar(cu care ne nastem), cum am precizat mai sus, suntem Dumnezei absoluti a tot ceea ce inseamnam, din momentul in care capatam constiintza, dar asta nu inseamna ca nu putem putem face aspectul fizic primar un simbol a ceea ce dorim in ochii altora.
Nu exista accidente, exista doar decizia de a fi acolo, cauza si efectul, repercursiunea prezentei in locul respectiv sau in situatia respectiva. Trebuie sa fim responsabili pentru deciziile luate, şi totuşi nici o decizie nu e definitivă caci în fiecare moment decidem.
Timpul este prezent. Prezentul este infinit. Trecutul este prezentul depasit de prezentul actual, iar viitorul cumulul de posibilitati ce raman doar posibilitati pana in desfasurarea liniara a prezentului ce o numim timp. Asfelt noi existam numai in prezent, iar constientizarea ascestui fapt printre multe alte variabile, inseamna si lupta apriga cu orgoliul individului, asupra ideii de definitiv, a unei decizii sau situatii definitive, a unei posibilitati absolute, imposibil de impiedicat in microcosmosul nostru. Refuzul diversitatii si a unui cumul de posibilitati de alegere in schimbul unei singure viziuni inchise duce la repetarea trecutului, sau la un viitor previzibil, caci noi il alegem, ori in alte cazuri la desconsiderarea individului fata de sine, caci se crede nedemn sau incapabil de un altfel de viitor, refuza sa vada posibilitatile celelalte si se inchide in conditia actuala, mai confortabila ca trecutul si mai putzin dureroasa decat posibilitatile pe care le vede in viitor. Refuzand sa riste o alta posibilitate din frica de necunoscut, frica de a nu fi un alt drum spre trecut sau o alta masca a uneia din posibilitatile nevaforabile pe care le vede. Curaj, viata nu se schimba de la sine in bine pentru noi, trebuie sa profitam de posibilitatile care ni se ofera si sa riscam pentru in viitor mai satisfacator. Se poate si mai bine, decat ne-am obisnuit sa credem.
Divin de Uman by Paul V. Black is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.
