de Paul V. Black
Dulce Românie, copil din flori şi calendar de ironii, etern pion de sacrificiu..., îmi provoci dezgust şi diabet intelectual. Eşti slabă, o sclavă pentru lumea-ntreagă, patrie de anafabeţi şi xerox-uri defecte, naşti genii, te reneagă, naşti oameni, te umilesc, naşti câini, îţi muşcă mâna-ntregă, eşti mamă de mahala, periferia din Balcani.
Ai avut opere de marcă, dar n-ai ştiut să le-nfloreşti sclipirea, ai avut opere mizere, cu praf şi muştele ce le-nconjoară, cu sate vechi, gândire îngustă, le-ai ridicat cât celelalte.
Ţi-aş da lumea la picioare, dar ai călca-o-n lung şi-n lat, ţi-aş da armate şi armament să frângă orice pol opus, dar ţi-ai irosi soldaţii în strâmtori şi obedienţă oarbă, s-a prăpădit şi a murit ce-ai fost odată. Ţi-aş da avere şi grandoare, onoare şi prestigiu, le-ai mâzgăli, s-ar ofili şi ar muri şi ele. Ţi-aş da împlinirea viselor, cu tot ce poate fi, ai adormi din nou, tu, patrie neghioabă, tu, patrie de sticlă, glumă de monden, eşti slabă.
Nu gust ingratitudine şi nu-s un dezertor, visător din fire, cred încă în ce ai fost odată. Încă simt mândrie în piept, încă îţi simt lupta eternă, încă simt scuipatul sorţii cum se întipăreşte în epidermă.
Tu...dulce Românie..., eşti doar un copil batjocorit de soartă..., nu te reneg, sunt mândru că sunt copilul tău...şi voi frânge uniforma murdară ce te-au obligat s-o-mbraci.
Ai avut opere de marcă, dar n-ai ştiut să le-nfloreşti sclipirea, ai avut opere mizere, cu praf şi muştele ce le-nconjoară, cu sate vechi, gândire îngustă, le-ai ridicat cât celelalte.
Ţi-aş da lumea la picioare, dar ai călca-o-n lung şi-n lat, ţi-aş da armate şi armament să frângă orice pol opus, dar ţi-ai irosi soldaţii în strâmtori şi obedienţă oarbă, s-a prăpădit şi a murit ce-ai fost odată. Ţi-aş da avere şi grandoare, onoare şi prestigiu, le-ai mâzgăli, s-ar ofili şi ar muri şi ele. Ţi-aş da împlinirea viselor, cu tot ce poate fi, ai adormi din nou, tu, patrie neghioabă, tu, patrie de sticlă, glumă de monden, eşti slabă.
Nu gust ingratitudine şi nu-s un dezertor, visător din fire, cred încă în ce ai fost odată. Încă simt mândrie în piept, încă îţi simt lupta eternă, încă simt scuipatul sorţii cum se întipăreşte în epidermă.
Tu...dulce Românie..., eşti doar un copil batjocorit de soartă..., nu te reneg, sunt mândru că sunt copilul tău...şi voi frânge uniforma murdară ce te-au obligat s-o-mbraci.
Dulce Romanie by Paul V. Black is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.
