de Paul V. Black
Nu vreau cântec de nimfe
Şi nici alai de stele,
Nu vreau trăiri tardive,
Nici falsă mângâiere,
Nu vreau poteca voastră,
Pavată-n amăgire,
Nu-s deşirat acum,
Nici de-nşirat în ele,
Nu-s desenat de vreme,
Nici de-nsemnat castele,
Nici desfiinţat de ele,
Nici de-nfiinţat putere,
Doar graiul din tăcere.
De-mi eşti suflet de veghe,
Eu vreau să mă alungi,
Să pier în devenire,
Să ştiu ce-i în neştire,
S-o-nvăţ în paşi domoli,
În valsul din simţire
Spre pragul din gândire
Pe calea către mine,
Să-i simt fiorul rece,
Să-i bat în poarta grea,
Să-i trec deşertul alb,
Să-i dau culoarea mea.
E calea către sine
Confuză, veche, grea
Şi tot ce-i cert în ea
E doar inceretitudinea,
Aici nu-ncap castele,
Nici vieţi sub vinilin,
Nu se scufundă nimfe
Şi nu-şi găsesc alin
Harem de vise goale,
Nici mască de suspin,
Ce putrezesc agale,
Sub semnul bifurcat
Ce l-am numit destin.
Eu, noi si lumea by Paul V. Black is licensed under a Creative Commons Attribution-Noncommercial-No Derivative Works 3.0 Romania License.
